Dacă ai afla că Dumnezeu în acest moment e sigur că tu vei ajunge în infern, să spunem că un arhanghel ar coborî din cer şi ţi-ar şopti sau Dumnezeu ţi-ar da şansa de a-i pune o întrebare şi aceasta ar fi întrebarea pe care i-ai pune-o, întrebarea mea e: Ce şanse ai avea să mai ajungi în Rai dacă Dumnezeu ţi-ar spune că după ce îţi vei trăi viaţa vei ajunge cu siguranţă în Iad? Pentru că Dumnezeu nu poate greşi, practic sunt 0% şanse să ajungi în Rai şi 100% să ajungi în Iad, cum se poate aceasta numi libertate? Şi în clipa asta Dumnezeu ştie dacă tu sau orcine altcineva de pe Pământ va ajunge sau nu în Rai, deci nimeni de pe acest Pământ nu are nici o şansă să aleagă Raiul sau Iadul, bieţii pământeni trăiesc doar iluzia că sunt liberi să aleagă pentru simplul motiv că nu ştiu ce vor alege.
Iar această regulă se aplică fiecărui gest, dacă acum vei clipi odată sau de două ori, Dumnezeu va şti cu siguranţă cât de repede ai facut-o şi în ce moment. Ce putere ai avut să clipeşti mai târziu sau mai devreme? Niciuna. Iar dacă El ştie că vei alege greşit, de ce te mai povăţuieşte, ştiind că aceasta nu îţi va schimba alegerea? Şi pe deasupra te şi pedepseşte fiindcă nu i-ai urmat povaţa, pe care ştia că nu o vei urma înainte de a ţi-o da. Ţi-a dat-o cu scopul de a te pedepsi pentru că nu ai urmat-o, că doar aceasta a fost singura consecinţă a poveţei Lui şi El ştia asta?
Am găsit o replică, dar nu suficient de convingătoare, care să îmi liniştească această tulburare:
Mergând pe acest raţionament, ceea ce ne îngrădeşte această libertate este faptul că El ştia. Dacă El nu ar şti ce vom alege, atunci ne-am considera liberi.
Dacă eu sunt sigur că un anume student va pica un anume examen, fiindcă ştiu cât e de greu acest examen şi ştiu că nu a învăţat pentru acest examen, îl constrâng eu să îl pice doar fiindcă eu sunt sigur de asta? Nu, el este constrâns, dar nu de mine, ci de faptul că nu a învăţat pentru acel examen. Mai mult, chiar el mă constrânge pe mine să cred că va pica examenul, lăsându-mă să văd că nu s-a pregatit deloc.
Aşadar, dacă Dumnezeu ştie că vom eşua, nu El ne constrânge pe noi să eşuăm, ci noi îl constrângem pe El să creadă asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu